Plasticul este denumirea generală pentru o gamă largă de produse sintetice (numite uzual materiale plastice sau mase plastice) de natură organică, anorganică sau mixtă, obţinute în principal din petrol, dar şi din gaze naturale, sare, cărbune sau celuloză. Numele reflectă pricipala proprietate a acestuia, de a se prelucra uşor în diverse forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Apărute timid în secolul XIX prin transformarea materialelor naturale (1868 - fibrele vulcanizate, 1869 - celuloidul) dezvoltarea maselor plastice a progresat la începutul secolului XX, prin inventarea celofanului (1908), bachelitei (1909) şi în special a policlorurii de vinil (PVC, 1913), care datorită proprietăţilor (rezistenţă chimică, greutate redusă, turnare uşoară) şi a preţului redus, a câştigat o largă aplicabilitatie în realizarea de piese sau conducte.
De obicei, producţia de materiale plastice începe cu distilarea petrolului brut într-o rafinărie de petrol, pentru separarea acestuia în grupuri de componente mai uşoare, numite fracţii, care sunt amestecuri de lanţuri de hidrocarburi (compuşi chimici alcătuiţi din carbon şi hidrogen), care diferă în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura moleculelor lor. Una dintre aceste fracţii, nafta, la temperaturi înalte şi în prezenţa vaporilor de apă permite descopunerea moleculelor de hidrocarburi în molecule mai mici, de etilenă, compus crucial pentru producţia de materiale plastice.
Majoritatea maselor plastice sunt polimeri organici, deci sunt alcătuite din unităţi repetitive numite monomeri (de ordinul miilor într-o moleculă), de catena principală a moleculei polimerice fiind legate catene laterale care determină proprietăţile plasticului şi structura chimică (mase plastice acrilice, poliesterice, poliuretanice sau halogenate).
Structura PVC (policlorura de vinil, CH2CHCl)
Credit: researchgate.net, Simone Rusconi
Procesele chimice de sinteză a maselor plastice includ reacţii de condensare, poliaditie sau reticulare.
Principalele categorii de mase plastice sunt caracterizate de proprietăţi fizice precum duritatea, densitatea, rezistenţa la rupere, rezistenţa la căldură, rezistenţa sau reacţia cu diferiţi produşi chimici, precum solvenţii organici sau agenţii oxidanţi, sau comportamentul în prezenţa radiaţiilor ionizante.
Comentarii (0)